Promenada Axinte Who ?! Mici și Bere (Senzațional)

Caravana Axinte a lăsat în urmă un gust unic de mici, de kurtoș necopt și bineînțeles de 100% malț. Dar parcă anul ăsta în Alexandria, comparând cu promenadele din anii trecuți, parcă nici berea n-a fost bună, nici micii cruzi de culoare roşie nu au mers atât de bine, iar coca necoaptă din kurtoș nu a avut atât de mult zahăr sau nucă. Poate a fost bine pentru cei mici, ochii lor de copii văd aceste evenimente exact așa cum sunt în realitate: luminițe, muzică, adulți care le fac poftele, deci bâlci. Foarte frumos până în acest punct căci 2014 este an electoral, măcar să profităm și noi de mărinimia clasei politice, care doar în anii electorali își „apleacă” urechea către societate. Clasa politică însă este realistă și oferă exact ceea ce electoratul cere: pânie și circ. Nu cred că locuitorii orașului Toulouse ar fi bucuroși dacă i-ar vizita Caravana Axinte, ci mai degrabă ar pune mâna pe telefon să sune la poliție că sunt deranjați de haosul creat. Nu cred că locuitorii orașului Kaiserslautern din districtul Bundesland ar aprecia un mic roșu crud spălat de un pahar de bere diluat cu apă.

Bineînțeles, pretențiile unora depășesc de multe ori așteptările altora, și nu suntem firfisoni dacă avem niște minime pretenții.

Este bine însă că în prag de alegeri europarlamentare, nu știm nici măcar numele a 3 candidați la Parlamentul European … ca să nu mai vorbim de partidele din care fac parte, platforma și obiectivele lor ca şi viitori europarlamentari. Societatea românească trebuie păstrată cât mai puțin exigentă, cât mai puțin pretențioasă și cu siguranță cât mai puțin rațională, căci românii nu trebuie să gândească când votează, nu trebuie să fie liberi în exercitarea votului; românul trebuie să uite repede de alegeri, să meargă acolo la vot și să nu zăbovească prea mult pe acest episod.

Poate că aș fi vrut și eu un Bookfest în Alexandria, un teatru în aer liber, un spectacol de muzică folk sau câteva proiecţii de filme europene, poate ați aprecia niște tineri talentați de la Conservator care ne pot replica un concert de pian, poate că aș fi vrut să fie înlocuit prost-gustul și bădărina cu ceva mai multă cultură, altfel spus: culegem ceea ce sădim (mai ales politic). Șansele la un trai mai bun ale unei societăți japoneze, austriace, suedeze sau elvețiene sunt incomensurabile față de șansele Etipoiei sau Tanzaniei unde IQ-ul mediu este de 56 față de Japonia unde este 103. La ora de logică din liceu învățam așa: omul este factorul determinant într-o societate.

Involutar viața merge înainte, ne vom trezi dimineață și facem rapid o trece prin revistă: „oricum nu mă interesează, n-am eu treabă cu toate astea”. Oare așa o fi ? Nu te influențează societatea în care trăiești ? Nu calitatea mediului înconjurător îți determină sănătatea fizică dar și psihică ? Oare deciziile politice la nivel central nu se resimt și-n viața ta ? Bineînțeles că toți avem o scuză personală, dar ea reprezintă soluția ta ? soluția noastră ?

Vorbeam zilele trecute cu un englez care-mi spunea, fără să știe, fără să fie implicat în politica românească, un englez care vine rar în România, fără prea multe cuvinte mi-a descris situația așa cum o vede el din exterior. Și îmi spune că este ciudat cum noi ne comportăm față de aleșii noștri ca și cu ne-ar fi șefi, că românul nu are pretenții, nu vrea nimic de la cei pe care îi alege, ci doar vrea să se conformeze. Asta mi-a zis un englez, un om care are contact minim cu România a putut să observe asta. Noi vom putea să observăm asta ?

– Bun, bun și ce vrei să fac ?

– Votează liber, în ceva ce crezi. Citește, ascultă, înțelege ce se întamplă și decide. Și chiar dacă decizia este una ipocrită în sinea ta nu te minții.