Manifestul extremismului transcende Pandemia

– 5 min. reading

De la începutul acestui an, când sănătatea la nivel mondial începea să prindă contur de pandemie, am refuzat să scriu sau să vorbesc despre acest virus. Pe Twitter (sigura rețea de socializare pe care o folosesc) am refuzat inclusiv să-i pronuț numele – parcă nu voiam să fie indexat din pricina mea. Nu am de gând să o fac nici acum, fiindcă nu despre virusul pământului vreau să vorbesc, ci despre efectele pe care le-a produs în comportamentul oamenilor și cum România s-a împărțit în trei: o primă categorie de români sceptici care nu cred în puterea acestui virus de a omorî un om – tot ei au părut cei mai nesăbuiți în alegerea de a nu se conforma regulilor; a 2-a categorie de oameni habotnici care au dus la extrem frica generată de acest virus, încât au golit magazinele de alimente făcând stocuri inutil de mari, tot ei au sădit panică doar prin simplul comportament; iar a 3-a categorie de oameni neutri – care nu s-au panicat la apariția virusului pe meleagurile mioritice, au ales să respecte regulile impuse – dar nici n-au căzut în isteria cauzată de frica contaminării.

Am scris succint despre cele trei categorii, fiindcă motivul este o îngrijorare față de felul în care românii (din categoriile de mai sus) și-au schimbat comportamentul – au suferit transformări cauzate de schimbarea ordinii mondiale (de altfel firesc) – fiindcă apar sechele atunci când modul de viață îți este confiscat.

Înainte de apariția

Regele a înnebunit ! Aurul s-a pierdut

Într-o viteză disperată către posesie, ne înjumătățim sufletul, ne uităm copilăria, ne schilodim iubirea, ne pierdem prietenii. Dispuși să sacrificăm ființa pentru material, dispuși să plătim prețul pe care niciodată nu-l știm cu adevărat, ne contagiem într-o himeră.

Primul efect apare imediat, ne pierdem speranța. Decăderea omului liber începe prin pierderea speranței, ea moare prima. Și tot așa dispare viața din ochii voștrii, când plictisiți vă doriți doar „să aveți cât mai mulți bani”. Precum mirajul căutătorilor de aur, vă transformați.

Partea bună dar și partea proastă este că nu avem o eternitate în față, așa că mai devreme sau mai târziu, orice lucru care are un început își găsește și un sfârșit. Prețul vostru pe care-l plătiți nu este doar sufletul … ci și tinerețea. Precum fetele mutilate de la vârsta de 18 ani cu silicoane și botox, în căutarea unei investiții salvatoare care vine mereu prea târziu, căci după 30 de ani vor da orice ca să ajungă cum erau la 18 ani, așa vă mutilați și

Promenada Axinte Who ?! Mici și Bere (Senzațional)

Caravana Axinte a lăsat în urmă un gust unic de mici, de kurtoș necopt și bineînțeles de 100% malț. Dar parcă anul ăsta în Alexandria, comparând cu promenadele din anii trecuți, parcă nici berea n-a fost bună, nici micii cruzi de culoare roşie nu au mers atât de bine, iar coca necoaptă din kurtoș nu a avut atât de mult zahăr sau nucă. Poate a fost bine pentru cei mici, ochii lor de copii văd aceste evenimente exact așa cum sunt în realitate: luminițe, muzică, adulți care le fac poftele, deci bâlci. Foarte frumos până în acest punct căci 2014 este an electoral, măcar să profităm și noi de mărinimia clasei politice, care doar în anii electorali își „apleacă” urechea către societate. Clasa politică însă este realistă și oferă exact ceea ce electoratul cere: pânie și circ. Nu cred că locuitorii orașului Toulouse ar fi bucuroși dacă i-ar vizita Caravana Axinte, ci mai degrabă ar pune mâna pe telefon să sune la poliție că sunt deranjați de haosul creat. Nu cred că locuitorii orașului Kaiserslautern din districtul Bundesland ar aprecia un mic roșu crud spălat de un pahar de bere diluat cu apă.

Bineînțeles, pretențiile unora depășesc de multe ori așteptările altora, și nu suntem firfisoni dacă avem niște minime pretenții.

Este bine însă că în prag de alegeri europarlamentare, nu știm nici măcar numele a 3 candidați la Parlamentul European … ca să nu mai vorbim de partidele din care fac parte, platforma și obiectivele lor ca şi viitori europarlamentari. Societatea românească trebuie păstrată

Cu plăcere, pentru puțin!

De Alex Ho Vo aka Fratele Klosetti

Primesc deunăzi un îndemn/invitaţie de la fratele Ovidiu de a scrie cititorilor digitali şi anume a posta în Breasla Teleormanului.

Eh, acum mi-am zis: n-o fi Ovidiu freun Ion Heliade Rădulescu, nici Breasla Teleormanului vreo Dacia Literară, dar eu cu siguranţă sunt un băiat şi cu siguranţă pot scrie orice, aşa că iată-mă scriind.

Dragă cititorule îţi scriu la ceas de mahmureală şi mare îndoială a firii, într-o frumoasă zi de 26 a lu’ Prier anul paişpce din secolul curent.

De regulă, prefer a scrie analog – pentru contingentele ultimei decade a secolului trecut: pe hârtie cu unelte de scris – iar pura întâmplare face ca la îndemână să fi avut un pix primit dintr-o campanie inscripţionat USL – PSD – PNL-PC.

Deja sună a amintire, nu? Ca orice „relaţie frumoasă” pasională şi imposibilă între indivizi incompatibili (şi incompetenţi în speţa vorbirii) s-a consumat