6 min. reading
Într-o notă optimistă a dialogului, încerc să înțeleg ce-i animă pe oameni în dorința lor de comunicare sau – de ce nu ?! să schimbăm termenul cu „necesitate” fiindcă este necesar să comunici cu semenii tăi într-o societate civilizată precum cea românească … și am tot comunicat și ne-am bucurat de interacțiune, încât mediul online din perioada stării de urgență din acest an pandemic, a devenit unul al contrastelor și al paradigmelor (nicidecum platonice) în care protagoniștii au simțit nevoia să-și întărească propriile convingeri, repetându-le; căci doar redundanța capătă formă de adevăr atunci când propriul enunț de candidat manciurian, nu încetează să fie spus.
Astăzi o să militez pentru „păreri” fiindcă am o presimțire că există o întreagă mișcare (cu adepți loiali) care atunci când se exprimă așa: „bă ce m-am săturat eu de părerile tale – sau ale ăstora care vă dați cu părerea pe internet” – simte că a elucidat misterele universului. Așa că m-am întrebat tot timpul, doar pe internet este părerea asta ? nu putem să ne dăm cu părerea pe Piața Universității ? sau pe Universitatea Babeș-Bolyai sau chiar pe Cheile Bicazului, că doar toți iubim călătoriile. Subliniez asta fiindcă internetul este un loc care face parte din realitatea noastră, iar greșeala pe care o fac unii, crezând că mediul online este un spațiu în care poți fi ceea ce nu ești în realitate și invers, este de-a dreptul puerilă. Mai devreme sau mai târziu, ești suma acțiunilor tale, ca și-n afara mediului online, ele sunt definitorii în ceea ce reprezinți pentru cei din jur. O simplă părere (sîc!).
Ne plângem uneori de