Câte capete atâtea păreri, fiecare umblă la dreptul tău!

6 min. reading

Într-o notă optimistă a dialogului, încerc să înțeleg ce-i animă pe oameni în dorința lor de comunicare sau – de ce nu ?! să schimbăm termenul cu „necesitate” fiindcă este necesar să comunici cu semenii tăi într-o societate civilizată precum cea românească … și am tot comunicat și ne-am bucurat de interacțiune, încât mediul online din perioada stării de urgență din acest an pandemic, a devenit unul al contrastelor și al paradigmelor (nicidecum platonice) în care protagoniștii au simțit nevoia să-și întărească propriile convingeri, repetându-le; căci doar redundanța capătă formă de adevăr atunci când propriul enunț de candidat manciurian, nu încetează să fie spus.

Astăzi o să militez pentru „păreri” fiindcă am o presimțire că există o întreagă mișcare (cu adepți loiali) care atunci când se exprimă așa: „bă ce m-am săturat eu de părerile tale – sau ale ăstora care vă dați cu părerea pe internet” – simte că a elucidat misterele universului. Așa că m-am întrebat tot timpul, doar pe internet este părerea asta ? nu putem să ne dăm cu părerea pe Piața Universității ? sau pe Universitatea Babeș-Bolyai sau chiar pe Cheile Bicazului, că doar toți iubim călătoriile. Subliniez asta fiindcă internetul este un loc care face parte din realitatea noastră, iar greșeala pe care o fac unii, crezând că mediul online este un spațiu în care poți fi ceea ce nu ești în realitate și invers, este de-a dreptul puerilă. Mai devreme sau mai târziu, ești suma acțiunilor tale, ca și-n afara mediului online, ele sunt definitorii în ceea ce reprezinți pentru cei din jur. O simplă părere (sîc!).

Ne plângem uneori de

Manifestul extremismului transcende Pandemia

– 5 min. reading

De la începutul acestui an, când sănătatea la nivel mondial începea să prindă contur de pandemie, am refuzat să scriu sau să vorbesc despre acest virus. Pe Twitter (sigura rețea de socializare pe care o folosesc) am refuzat inclusiv să-i pronuț numele – parcă nu voiam să fie indexat din pricina mea. Nu am de gând să o fac nici acum, fiindcă nu despre virusul pământului vreau să vorbesc, ci despre efectele pe care le-a produs în comportamentul oamenilor și cum România s-a împărțit în trei: o primă categorie de români sceptici care nu cred în puterea acestui virus de a omorî un om – tot ei au părut cei mai nesăbuiți în alegerea de a nu se conforma regulilor; a 2-a categorie de oameni habotnici care au dus la extrem frica generată de acest virus, încât au golit magazinele de alimente făcând stocuri inutil de mari, tot ei au sădit panică doar prin simplul comportament; iar a 3-a categorie de oameni neutri – care nu s-au panicat la apariția virusului pe meleagurile mioritice, au ales să respecte regulile impuse – dar nici n-au căzut în isteria cauzată de frica contaminării.

Am scris succint despre cele trei categorii, fiindcă motivul este o îngrijorare față de felul în care românii (din categoriile de mai sus) și-au schimbat comportamentul – au suferit transformări cauzate de schimbarea ordinii mondiale (de altfel firesc) – fiindcă apar sechele atunci când modul de viață îți este confiscat.

Înainte de apariția

Peanut Butter Falcon – Recenzie Film

              – 4 min. reading

Îmi amintesc și azi că anul trecut în noiembrie, a fost ultima oară când am văzut un film cu prietenii mei. Ne-am hotărât ad-hoc să facem o seară de film, ne-am aprovizionat cu nachos, sos de salsa, floricele și câteva sticle de vin; am montat proiectorul pe tot peretele din living, (perete pe care l-am păstrat alb, strict pentru proiecțiile de film). Poate cea mai frumoasă seară dinainte de pandemie, când nimic din ceea ce trăim azi … nu exista.

Așa că am ales să vedem un film care ni s-a întipărit pe retină, un film despre care vorbim și astăzi cu plăcere. Fără spoilere, vi-l prezint ca recomandarea unei povești despre prietenie (în opinia mea) un film care îmbogățește experiența oricărui privitor sau pasionat de cinematografia de calitate.

©The Peanut Butter Falcon – Original Movie Poster

Povestea lor a început cu ceva timp în urmă, când l-au întâlnit pe Zack Gottsagen (personajul principal din film) într-o tabără pentru persoanele cu dizabilități. Impresionați de Zack, cei doi regizori-scenariști au scris povestea în jurul său, făcând din acest film aventuros de comic și totuși plin de încărcătură emoțională, un succes autentic în cinematografia modernă. În august 2019 pe marile ecrane se lansează filmul „Peanut Butter Falcon”, scris și regizat de doi tineri debutanți din cetatea filmului, aflați la primul lor proiect de lung-metraj: Tyler Nilson și Michael Schwartz.

Pandemia Marelui Circ de Formula 1

 – 3 min. reading

În data de 03-Iulie Formula 1 și-a deschis porțile în Austria, datorită situației pandemice care a întârziat considerabil debutul sezonului 2020. Pentru prima oară în istoria acestui sport, asistăm la curse duble pe același circuit, ca măsură de precauție impusă de situația actuală. O premieră dar și o situație tristă.

Grand Prix-urile competiției se desfăsoară fară spectatori, cu podiumuri de premieră în care atât bucuria piloților, echipelor și fanilor este filtrată de o mască fară expresie. Formula 1 n-a fost niciodată atât de lipsită de emoție ca în acest an.

Pe o parte avem aceste reguli care ne privează de o bucurie reală, pe de altă parte avem Campionatul Mondial de Formula 1 dominat fără precedent de Mercedes AMG Petronas. Felicitări echipei pentru această hegemonie incredibilă, sunt sigur că